Interviu cu FLORIN CABA – voluntar timp de 6 luni într-o organizaţie creştină în India şi Nepal

Florin Caba nu doar a călătorit ca un simplu turist ci a locuit efectiv vreme de 6 luni în India şi Nepal. A fost prima lui ieşire din ţară şi nu a mers undeva în Europa cum o face tot omul obişnuit ci direct în inima Asiei. A suferit un şoc cultural şi a avut parte de foarte multă diversitate şi de o experienţă deosebită. S-a întors mult mai bogat, dar nu din punct de vedere material ci mental şi spiritual. A înţeles faptul că oamenii gândesc foarte diferit de la o cultură la alta şi fac sau nu anumite lucruri elementare doar pentru că au crescut într-o anumită cultură. Aceast lucru ia deschis mult orizonturile de gândire şi la ajutat să înţeleagă că are o gândire limitată de cultura şi religia lui şi că cel mai bine pentru el este să depăşească aceste limite şi să încerce tot timpul să privească lucrurile dintr-o perspectivă nouă. Aflaţii detalii despre frumoasa lui experienţă în interviul de mai jos. Mai multe poze şi informaţii despre călătorie găsiţi aici.

Mario Csipai: Cine este Florin Caba? Aş dori să te prezinţi în câteva rânduri cu informaţii pe care le consideri tu relevante despre tine.

Florin Caba: Salut! Păi curând voi avea 27 de ani, sunt din Arad şi una din cele mai mari pasiuni ale mele este călătoritul şi cunoaşterea oamenilor noi. Dacă ar fi posibil aş călători zilnic, cât mai departe posibil în cele mai ciudate locuri de pe planetă. Momentand muncesc ca sales assistant pentru Adidas iar timpul liber îl petrec călătorind sau găzduind oameni din comunitatea CouchSurfing.

Mario Csipai: Aproximativ în câte ţări ai călătorit până acum şi care din ele ţi-a plăcut cel mai mult?

Florin Caba: Până în prezent am reuşit să vizitez 8 ţări din Europa şi Asia. Unele le-am vizitat pentru o zi, doar capitala, iar în altele pot spune că am locuit. Favorita mea este şi cred că va rămâne pentru multă vreme Nepalul, ţara cu cei mai înalţi munţi din lume.

Mario Csipai: În ce perioadă ai fost în India şi Nepal? Pentru câtă vreme ai stat acolo? Care a fost scopul şi misiunea ta în acele locuri?

Florin Caba: În anul 2006 în luna iulie am plecat pentru 6 luni în India unde ştiam că voi lucra cu o organizaţie creştină din statul Sikkim în nord-estul ţării. Aveam ca scop să ajut cât mai mult oamenii săraci, din castele inferiore să fie educaţi şi să audă despre creştinism. Ştiam perioada pentru care merg dar nu ştiam clar ce voi face acolo şi în ce va consta munca mea la faţa locului. Era prima mea ieşire din România, primul meu paşaport şi prima mea întâlnire cu un popor cu o cultură incredibil de diferită de a mea. Organizaţia pentru care am lucrat m-a învăţat ce trebuie să fac şi cum să fac pentru a fi eficient în cultura respectivă.

Munceam 5-6 zile pe săptămână pentru acea organizaţie iar weekend-urile în general erau libere. Acele zile le foloseam foarte mult pentru a călători şi a descoperi cât mai mult frumuseţile locului unde trăiam.

Mario Csipai: Prima ta ieşire din ţară şi ai făcut-o tocmai în India?! Wow!  Cred că a fost un şoc cultural pentru tine.

Florin Caba: Şocul pe care l-am avut a fost foarte mare. Din fericire am mers la invitaţia unui prieten care mai fusese în India cu un an în urmă. El m-a pregătit psihic pentru ce e mai rău, astfel că aveam aşteptări mari în privinţa disconfortului şi mizeriei de acolo însă cu toate astea şocul a fost atât de mare încât îmi amintesc că plângeam aproape în fiecare zi în prima săptămână.

Mario Csipai: Dar de ce tocmai în India? Asta ai ales tu sau ai fost repartizat acolo?

Florin Caba: Îmi place să spun că nu eu am ales India ci India m-a ales pe mine. În anul 2005 l-am auzit pe Emil Fedur povestindu-mi despre experienţa lui din statul Bihar, India şi nevoia de ajutor a acelor oameni aparent neînsemnaţi care rotunjesc cifrele din statisticile Indiei şi am început să-mi doresc să merg acolo. În primavara anului 2006 Emil m-a chemat să merg cu el pentru o perioadă mai lungă în India. După mai multe socoteli şi lupte interioare am decis să pornesc cu el în această mare aventură. Eram student în anul II la psihopedagogie specială la Universitatea “Aurel Vlaicu”, fără un loc de muncă, aveam zero lei în buzunar dar am decis să merg.

Mario Csipai: Dă-mi câteva amănunte despre cum ai ajuns acolo! Bilete de avion, ce rută ai urmat? Vize… cum şi unde le-ai obţinut? Aproximativ ce costuri împlică o călătorie până acolo?

Florin Caba: Costurile călătoriei mele au fost plătite din donaţiile făcute de apropiaţi şi familie. Cu primii bani mi-am făcut paşaport iar apoi am plecat pentru viză în Bucureşti la Ambasada Indiei. Am cerut o viză de 6 luni cu intrări multiple pentru a putea vizita şi ţări din jurul Indiei, la un cost de aproximativ 40 USD dacă bine îmi amintesc. Odată viza luată a urmat achiziţionarea biletului de avion. Cu 680 de euro ne-am luat un bilet Budapesta – Istanbul – New Delhi şi retur iar din New Delhi am călătorit prin India cu trenul.

Mario Csipai: Dacă tot ai adus vorba de călătoritul cu trenul în India… sunt adevărate pozele care circulă pe internet cu trenurile acelea supraaglomerate unde oamenii călătoresc pe acoperşul vagoanelor? Te-ai întâlnit cu ceva similar?

Florin Caba: Păi nu sunt tot timpul aşa cum am văzut cu toţii trenul acela ciorchine de lume pe el. Unele trenuri sunt şi cu vagoane de dormit şi pot avea chiar şi aer condiţionat. E mai curat unde este climă pentru că nu este miros urât şi nu e nimic lipicios. Orice tren Rajdhani (un fel de InterCity la noi) are toate clasesele. Are aer condiţionat, poţi servi masa, condiţii decente şi nu se întâmlă asemenea grozăvii ca şi în acele poze. Trenurile personale sunt aglomerate ca în faimoasele poze în perioada sărbătorilor religioase. Pozele sunt adevărate însă nu se întâmplă zilnic să fie aşa aglomeraţie, doar de sărbători…ca la noi :). Locurile pe scaun nu sunt ca la noi cu clasa a I-a sau a II-a. Acolo e întradevăr nebunie! Până şi în toalete stau oamenii, biletul fiind foarte ieftin chiar dacă se călătoresc sute de kilometri. Pe tren sau agăţaţi de gratii stau indienii care sunt de castă inferioară şi de cele mai multe ori nu au bilet.

Mario Csipai: Acolo în New Delhi aţi fost aşteptaţi de cineva?

Florin Caba: Da de unde :).

Mario Csipai: Unde aţi dormit? Unde aţi mâncat? Cam care era programul vostru zilnic acolo?

Florin Caba: Pentru acomodare am stat 2 zile în New Delhi, un oraş care are o parte destul de modernă şi care îţi oferă o oarecare amortizare a şocului. Apoi am mers pentru o săptămână în Patna, capitala statului Bihar. Acel stat este cel mai rău famat stat din India, cel mai sărac şi cu numărul cel mai mare de analfabeţi la mia de locuitori. După aproximativ două săptămâni de dormit prin mini hoteluri înghesuite şi mâncat din restaurante cât de cât curate, am ajuns în Kalimpong statul Sikkim unde am rămas pentru trei luni. Aici am locuit în cadrul acelei organizaţii iar masa era oferită de ei şi consta din 3 mese pe zi de orez cu dhal, un sos de soia. Carne mâncam o dată pe săptămână în cantităţi mici pentru că era scumpă, iar ca desert mă răsfăţam cu banane.

În timpul liber când călătoream prin orăşele din jurul Kalimpong-ului încercam tot felul de mâncăruri locale care în medie sunt foarte picante sau amare, acompaniate de tradiţionalul orez.

Mario Csipai: Cum ai ajuns în Nepal? Cât ai stat acolo? Viza pentru Nepal am înţeles că se eliberează contracost. Cât a costat? Au fost probleme la graniţă?

Florin Caba: După 3 luni de contextualizare în nordul Indiei organizaţia respectivă ne-a trimis pentru muncă practică în Nepal. Eram total nepregătit pentru ţara respectivă, astfel că mi-am cumpărat pantofi de traking, rucsac, sac de dormit şi cam tot ce ai nevoie pentru a străbate la pas munţii Nepalului. Din Kalimpong, India am călătorit cu autobuzul până în Pokhara, Nepal. Am intrat în Nepal prin punctul de trecere a frontierei Kakarbhitta, unde am fost obligat să cer o viză pentru 3 luni ce a costat 20 USD. De la vamă până în oraşul Pokhara am făcut aproximativ 16 ore cu autobuzul.

Mario Csipai: Care sunt diferenţele care le-ai perceput tu între India şi Nepal?

Florin Caba: În Nepal turismul e o sursă mare de venit astfel că eram tratat foarte bine. Preţurile erau simţitor mai mici decât în India astfel că din puţinii bani pe care îi aveam puteam în sfârşit să am o alimentaţie mai bună. Nepalezii sunt oameni total diferiţi faţă de indieni. Sunt deschişi spre nou şi sunt foarte primitori. Indienii în schimb sunt foarte conservatori plus că nu ştiu să se facă plăcuţi turiştilor cum o fac nepalezii. În Nepal sărăcia este mult mai mare însă frumuseţea locurilor este greu de descris. Este o ţară cu agricultură foarte rudimentară şi cu o infrastructură slab dezvoltată. Am străbătut la pas kilometri întregi prin satele izolate din Himalaya cărând în spate mâncare şi tot ce aveam nevoie ca să supravieţuiesc în acele locuri pentru că nu aveam de unde să cumpăr mâncare. Oamenii din satele respective supravieţuiesc cu greu din culturile terasate şi creşterea animalelor, iar foametea e ceva normal în zonele respective.

Satele Nepalului sunt asemănătoare cu ale României. Sunt lipsite de tineret. Toţi tinerii în general au emigrat fie în oraşele mari din Nepal fie sunt plecaţi la muncă în Dubai, Singapore etc.

Mario Csipai: Cum aţi fost primiţi şi percepuţi acolo de către localnici?

Florin Caba: Am fost bine primiţi mai ales că au înţeles că am venit să-i ajutăm, să-i învăţăm să îşi construiască un WC în grădină sau un horn în casă sau să înveţe mai bine limba engleză. Cu cât ştiau mai bine engleza cu atât aveau şanse mai mari de a-şi găsi un loc de muncă în altă ţară şi astfel un trai mai bun pentru ei şi familia ce rămânea izolată în munţi.

Mario Csipai: Nu doar ai călătorit dar ai şi trăit acolo pentru o perioadă, ţi-ai putut face o impresie mai bună decât dacă  ai fi fost un simplu turist pentru doar câteva zile şi ai fi stat la un hotel de 4-5 stele unde nu ţi-ar fi lipsit nimic. Ce te-a impresionat cel mai mult în această călătorie?

Florin Caba: Cel mai mult în toată această călătorie de 6 luni m-a impresionat diversitatea pe care am văzut-o. Am văzut cum noi ca oameni putem gândi incredibil de diferit de la o cultură la alta şi cum facem sau nu facem lucruri elementare doar pentru că am crescut într-o anumită cultură. Lucrul acesta mi-a deschis mult mintea şi m-a ajutat să înţeleg  că am o gândire limitată de cultura şi religia mea şi că cel mai bine pentru mine e să depăşesc limitele culturii, gândirii mele şi să încerc tot timpul să privesc lucrurile dintr-o perspectivă nouă, afară din cutie cum s-ar spune.

Mario Csipai: Ai zis că ai încercat să călătoreşti şi să descoperi frumuseţile locului cât mai mult. Ce obiective turistice importante ai vizitat, te-au impresionat şi le recomanzi şi altora care ajung prin acele locuri? Ce ai fi vrut să vizitezi sau să faci dar dintr-un motiv sau altul nu ai putut?

Florin Caba: Când spui India spui templeiar din multitudinea de templevizitate m-a impresionat templul Lotus al religiei Bahai din New Delhi. Zona montană din nordul Indiei are o frumuseţe aparte. Renumitele grădini de ceai ale Darjeeling-ului şi defileul râului Teesta sunt doar câteva din lucrurile pe care trebuie să le vezi când ajungi acolo. Pokhara din Nepal este un frumos oraş turistic cu un lac minunat în care am avut ocazia să mă scald, înconjurat de munţi cu creste înzăpezite. Acel oraş este foarte propice şi faimos pentru a te da cu parapanta, însă la un preţ piperat, aproximativ 100 de euro pentru o încercare.  Kathmandu-ul capitala Nepalului este cam poluat însă are o multitudine de templehinduse în centru şi un palat regal. Frumuseţea Nepalului este şi în traseele de traking pe masivele muntoase. Un traseu în Annapurna Park sau în Parcul Naţional Langtang este obligatoriu pentru cine ajuge pe acele meleaguri. Îmi pare rău că nu am avut banii necesari să mă dau cu parapanta.

Mario Csipai: În concluzie spune-mi te rog câteva aspecte pozitive şi negative din această călătorie.

Florin Caba: Am avut mult de căştigat din această experienţă în Asia iar cel mai mare căştig a fost că am învăţat să gândesc mult mai divers, să nu mai judec după aparenţe ci să încerc să văd ce stă la baza faptelor oamenilor şi cred că cel mai important este că am învăţat să accept oamenii care sunt totalmente diferiţi de mine, să lupt împotriva prejudecăţilor şi etichetelor. Cel mai neplăcut lucru după această experienţă e că nu poţi merge înapoi când doreşti şi că eşti limitat financiar. Mi-a fost greu la revenirea în ţară pentru că mi-am cam pierdut prietenii şi relaţiile de acasă şi am luat-o oarecum de la început în propriul meu oraş.

Mario Csipai: Care a fost cel mai nasol lucru sau cel mai neplăcut moment din toata călătoria?

Florin Caba: Cel mai neplăcut moment a fost la o lună după ce am ajuns în India când mi-a fost furată borseta cu bani (vreo 25 USD) în care aveam cardul, astfel că am rămas fără acces la bani într-o ţară străină. Mi-au ramas 20 USD cu care a trebuit să trăiesc aproape o luna până am putut primi bani prin Western Union.

Mario Csipai: Dar cel mai plăcut moment?

Florin Caba: Cea mai plăcută experienţă a fost în Pokhara, Nepal când după vre-o 4 zile toate înnorate m-am trezit într-o dimineaţă la ora 4:30 şi am văzut pentru prima dată munţii înzăpeziţi ce înconjurau oraşul. Am rămas înmărmurit! Eram de 4 zile în acel oraş însă nu s-au văzut deloc acei munţi de norii ce-i înconjurau şi dintr-o dată ochii mei au fost cufundaţi în atâta frumuseţe. Am început să plâng de uimire, de câtă frumuseţe mă înconjura.

Mario Csipai: Bănuiesc că ai repeta această experienţă sau măcar una similară. Te-ai întoarce tot în India şi / sau Nepal sau ai alege o altă destinaţie?

Florin Caba: Sper ca în anii ce vin să pot pleca iar pentru o perioadă mai lungă într-o călătorie în Asia şi să pot revedea frumuseţea Nepalului. Mă gândesc să pornesc într-o expediţie prin Asia care ar avea următorul traseu: Arad – Istanbul cu ocazia iar din Istanbul un avion low-cost până în New Delhi. Traseul New Delhi – Kathmandu din nou cu zbor low-cost iar din Nepal să merg prin Bangladesh, Myanmar (fosta Burma), Laos, Vietnam, Cambodgia şi în final Thailanda. Din Bangkok cu un low-cost spre sudul Indiei de unde iar cu low-cost spre Istanbul şi retur.

Mario Csipai: Interesant itinerar. Poate mergem împreună!

Florin Caba: Eu trebuie să mai strâng nişte bani :).

Mario Csipai: Acuma ceva despre care nu am întrebat sau nu ai menţionat şi consideri că este relevant şi trebuie spus, despre experienţa asta.

Florin Caba: Recomand oricui călătoreşte prin acele locuri să nu apeleze la servicii de 5 stele ci să locuiască alături de localnici, să mănânce mâncare locală şi să fie deschis la multe lucruri noi. Să nu încerce să mănânce pizza, pâine sau paste că sigur vor fi groaznice însă merită încercat tot ce este local. Localnicii chiar se pricep în a găti în stilul lor şi îţi vor oferi cei m-ai bun la un preţ foarte avantajos faţă de România.

Mario Csipai: Ce recomazi celor care călătoresc în acea zonă să ia cu ei când pleacă de acasă?

Florin Caba: E important să ai cu tine bani puşi bine în două conturi cu două carduri care să nu fie ţinute niciodată împreuna astfel dacă e furat unul nu rămâi fără bani! O camera foto cu care să poţi imortaliza experienţele prin care treci şi multi GB pentru stocat informaţia. Aş mai pune minim două cărţi bune pentru momentele plictisitoare când totul se face conform timpului indian, un rucsac rezistent şi un sac de dormit călduros şi nu în ultimul rând încălţăminte cât mai de calitate.

Mario Csipai: Mulţumesc pentru că ai împărtăşit această minunată experienţă şi îţi doresc să ai parte de cât mai multe asemenea călătorii în cele mai exotice locuri de pe Terra!

Aceste femei au ca sursă de venit producerea balastului pentru construcţii în modul cel mai manual posibil… cu ciocanul.

Am servit o porţie zdravănă de kurd, un iaurt gras din lapte de yack, în casa acestei localnice din satul Shermathang,  masivul Helambu.

Cei mai delicioşi momo din Kathmandu se produceau aici. Momo sunt o versiune de sarmale dar cu aluat în loc de varză şi este mâncarea tradiţională pentu acea zonă.

Echipa noastră la plecare din  Helambu, Nepal

Kalimpong, West Bengal – Este situat la peste 1200 m altitudine şi este un loc de întâlnire a mai multor culturi şi religii.

Kalimpong-ul este printre puţinele locuri din India unde fotbalul (soccer-ul) este practicat în defavoarea cricketului.

Lacul Pokhara, Nepal – a fost singurul lac în care am putut înota. Chiar dacă am vizitat mai multe lacuri până atunci, toate interziceau această practică din motive religioase.

Orez cu dhall, mâncarea mea zilnică pentru mai bine de 5 luni. Mănânci cu mâna dreaptă, stânga se foloseşte la toaletă :).

Întâlnire cu locuitorii satului Tarachowk – de aici în faţă civilizaţia ia sfârşit… domneşte jungla.

Parcul Naţional Langtang, din satul Malemchigaon spre zona Helambu, zonă budistă renumită pentru mănăstirile sale.

Patna, Bihar – un oraş aglomerat cu o populaţie majoritar analfabetă, este cel mai rău famat oraş şi stat al Indiei.

Pokhara, Nepal – Căsătoria dintre doi copaci, a fost extrem de ciudat să văd cum oficiau slujba pentru a căsători doi copaci înaintaţi în vârstă.

Râul Teesta – privire din Kalimpong, India (altitudine 1250 m).

Restaurantele stradale care îţi gătesc pentru câteva rupii o masă delicioasa însoţită tot timpul de un milk tea.

Templul Lotus din New Delhi – un rai construit în mijlocul harababurii din oraş, un must see!

Tot femeile produc asfaltul pentru reparearea străzilor la faţa locului. Nu am văzut nici un bărbat lucrând pe şantier cu excepţia şefului.

Share

Comments

comments

3 Comments

Filed under India, Interviuri, Nepal

3 Responses to Interviu cu FLORIN CABA – voluntar timp de 6 luni într-o organizaţie creştină în India şi Nepal

  1. felicitari pt.curaj ,daca asta e bine , pt. tine tine-o tot asa , bafta ,in continuare , si la cat mai multe calatorii!

  2. Poali

    Buna,
    Si eu mi-am programat sa plec in India si nu stiu foarte multe informatii legate de viza.
    Am tot incercat sa sun la ambasada si nu raspunde nimeni.
    Problema mea este ca nu stiu daca trebuie sa imi cumpar bilet de avion inainte de a primii viza sau pot sa il achizitionez dupa primirea vize.
    Poate ma poti ajuta cu mai multe informatii.
    Multumesc frumos

    • caba

      Eu iti recomand sa aplici pentru visa mai intai de toate pentru ca sunt sanse sa n-o primesti iar biletul de avion te va costa sa-l amani. Trebuie sa complectezi o cerere pt viza personal la ambasada Indiei din Bucuresti sau din oricare alta ambasada. Raspunsul in general il primesti in 24 de ore insa cunosc cazuri cand si 2 sapt. au asteptat dupa viza. Pe net ar trebui sa gasesti numarul ambasadei si ar cam trebui sa-ti raspunda cineva. Acum viteza de lucru intr-o ambasada Indiana e similara cu cea din tara pe care o reprezinta.
      Succes si iti urez un timp minunat in tara contrastelor! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *