Câteva concluzii după conferința internațională “Resurse și politici culturale” organizată la Arad în perioada 4-5 martie

conferința internațională “Resurse și politici culturale” organizată la Arad  4-5 martie

Primăria Municipiului Arad împreună cu europarlementarul Iosif Matula (ales europarlementar la nivel național nu la nivel local… dar asta e o altă poveste) au organizat la Arad în perioada 4-5 martie un eveniment la care au participat: Robert Palmer, Carlos Fernandes, Peter Ros, Martin Vastenhout, Egry Dora, Csaba Voros, Corina Şuteu şi Michael Engel, citez din invitație “oaspeți cu competențe dovedite în proiecte culturale internaționale” pentru a susține candidatura Aradului la titlul de Capitală Culturală Europeană.

Se pare că organizatorii au invitat peste 100 de “actori” ai vieții culturale arădene să paticipe la conferință. Am primit și eu o invitație în numele Arad Free Tours dar sunt plecat din țară până in iunie și nu am avut cum să particip deși mi-ar fi plăcut. Dar colegii mei Mihaela Carțiș și Ioan Mihai Gale parte din proiectul Arad Free Tours și totodată colegi la Academia Arădeană de Lideri au luat parte la conferință. Mai jos sunt expuse părerile celor doi participanți care reflectă exact părerea lor sinceră fără vreo presiune politică sau de alt fel și fără a dori să cumpere simpatia cuiva…

Mihaela Carțiș – membru Academia Arădeană de Lideri și parte a proiectului Arad Free Tours

Mihaela Cartis

Mihaela Carțiș

Ca o primă concluzie a Conferinţei Culturale Internaţionale „Resurse şi politici culturale” ar fi o implicarea profundă a societăţii civile în lupta pentru un oraş al culturii, idee subliniată de mai mulți invitați la acest eveniment. Cel mai mult mi-a plăcut Robert Palmer (Scoţia) – expert consultant în sectorul cultural care a vorbit despre politici culturale și despre cele patru elemente ale unui oraș sustenabil: economie, societate, mediu înconjurător și cultură. Ulterior a dezvoltat o strategie pentru planificare culturală. În cadrul conferinței s-a accentuat faptul că arhitectura clădirilor arădene, multiculturalitatea, istoria orașului sunt puncte de reper în acest demers îndrăzneț la care ar trebui să se adauge o varietate constantă de evenimente culturale și un buget mărit pentru acestea precum și o intensificare a cooperarii cu administrația publică. O altă concluzie pe care am desprins-o ar fi importanța ONG-urilor pentru viața culturală a orașului și o cooperare mai strânsă între ele și administrația publică, deoarece oferta culturală poate fi influențată în mod direct de reprezentanții societății civile, dar cu un sprijin financiar suficient din partea administrației publice.

Soluțiile venite din partea experților au fost multiple și țin să amintesc aici câteva dintre ele:

  • Atragerea turiștilor din alte sectoare de activitate;
  • Generarea unor șederi mai lungi a celor care ne tranzitează orașul;
  • Extinderea sezonului turistic;
  • Crearea de noi atracții turistice;
  • Îmbunătățirea condițiilor de cazare și de restaurant;
  • Valorificarea destinațiilor culturale pe care le oferă orașul;
  • Analizarea resurselor culturale de care dispune comunitatea arădeană;
  • Implicarea activă a cetățenilor;
  • Crearea de noi evenimente culturale: festivaluri, concerte, etc.;
  • Intensificarea cooperării cu administrația publică;
  • Eficientizarea managementului cultural;
  • Creșterea rolului instituțiilor culturale;
  • Atragerea de noi proiecte culturale;
  • Regândirea abordării politicilor și strategiilor culturale.”

Ioan Mihai Galeabsolvent Academia Arădeană de Lideri și parte a proiectului Arad Free Tours

Ioan Mihai Gale

Ioan Mihai Gale

 “Privind experiența în ansamblu nu aș putea spune cu desăvârșire că am ieșit foarte câștigat din acest demers pentru că foarte multe din lucrurile menționate și discutate în cadrul conferinței îmi erau deja cunoscute, însă punctual aș remarca următoarele:

  • Ca organizare, conferința a avut de suferit semnificativ din nerespectarea programului uneori cu depășiri de peste o oră. Toate persoanele care în prima zi te ajutau cu varii aspecte mai mult sau mai puțin organizatorice, au doua zi au lipsit cu desăvârșire;
  • Moderatorii uneori, au făcut interpretări proprii și au emis propriile lor judecăți de valoare în detrimentul concluzionării reale ale ideilor aduse în discuție, astfel că am avut momente în care ni se amintea că (parafrazez) „jucătorii din mediul cultural ai Aradului trebuie să se aștepte la faulturi și jocuri murdare de la concurență”, în loc de concluzia reală, că deși unii s-ar putea să joace murdar în alte circumstanțe, în cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, aceste încercări se văd și sunt notate;
  • Alierea acestei conferințe la demersul autorităților publice de constituire a unei asociații care să reprezinte instituțiile de cultură a municipiului și județului care să își dea concursul la obținerea titulaturii de CCE în 2021, a reprezentat o oarecare încercare de a ne pune la același nivel cu concurența (Cluj, Timișoara, etc.);
  • Intenția administrației de a monopoliza piața culturală pentru acest demers nu a fost de fel apreciată de proprii experți aduși, ci aceștia au reiterat cu tărie că participarea cetățenilor la actele culturale e punctul critic în devenirea Aradului ca recipient al titlului de CCE în 2021;
  • Frustrarea participanților la conferință a fost vădită când experții aduși, au amintit actorilor culturali implicați ca să nu trateze acest demers ca „un festival de 365 de zile”, așa cum afirma Robert Palmer, cea ce administrația aparent intenționa. Oricum ideea prevalentă a fost că am început într-adevăr cu stângul, dar mai există speranțe că ne putem redresa;
  • Atitudinea generală față de opiniile exprimate de experți a fost în asentimentul participanților independenți, care nu reprezentau vreo instituție publică, prin faptul că acest demers trebuie să pornească de jos în sus și în nici un caz nu politic, iar acest politic trebuie să aibă un rol minim și nu unul de tiran asupra întregului efort;
  • Calitatea participanților a fost oarecum îndoielnică din partea celor care nu au contribuit cu absolut nimic, în timpul conferinței cît și a atelierelor, astfel că idei care meritau afi menționate și susținute au fost date la o parte, iar cei care se declarau reprezentanții anumitor comunități, grupări, orientări, șamd au fost complet tăcuți. De-asemenea anumite persoane care de ceva vreme monopolizează orice temă despre cultură au reuțit din nou să se impună, în lipsa unei moderări eficiente, iar punctul de plecare comun pentru participanți nu a existat astfel că în anumite momente efortul era într-adevăr în derivă, fiecare vorbind despre cu totul altceva;
  • Lucrul rușinos ca de obicei a fost execrabila traducere la ateliere, unde „traducătorul”, traducea prost, cu informații false sau distorsionând mesajul într-o manieră care dădea în ridicol. Exemplul cel mai elocvent a fost repetarea constantă a traducerii eronate, “a method” (metodă) ca și eveniment, ca să nu mai menționez multitudinea de greșeli impardonabile care au sortit întregul efort eșecului;
  • În cadrul discuțiilor referitoare la Cetatea Aradului, mulțumită facilitării discuțiilor peste vocea traducătorului am reușit din partea participanților să diseminăm opiniile corecte exprimate de către expert, care încerca să ne sugereze un model de planificare în redarea unei funcțiuni cetății, fie el unic, principal, secundar sau cu totul complementar. Aici pot menționa că mesajul expertului a fost bine înțeles și că acesta la rândul său a înțeles feedbackul corect al participanților;
  • Experții, in corpore s-au bucurat de aprecierea participanților pentru că afirmau exact ceea ce aceștia din urmă credeau cu adevărat, că potențial există însă eforturile noastre trebuie să depășească regionalismele, invidiile regionale, competiția fără sens, comportamentul cultural incorect și ne-sancționarea lui, mai ales în instituțiile de cultură finanțate din bani publici.

             Concluzia mea, cinică e aceea că deși avem pretenții de oraș european, oraș cultural, nu facem nimic pentru a ne dovedi acest statut, iar cel mai evident se vede că la o conferință internațională, directorii de instiuții culturale, viceprimarul și alți reprezentanți la discursurile în limba engleză stau în continuare cu căștile pentru traducere în limba română. Oare unde e problema?

            Concluzia cel mai bine poate fi exprimată ca și ideea persoanei care câțiva ani la rând a fost președintele juriului care alegea CCE, dl. Robert Palmer, care spunea că dacă de astăzi și până în 2030 noi ne ocupăm de cultură și oferim un program cultural de calitate atunci cu siguranță putem ajunge Capitală Culturală Europeană în anul 2021, titlu pe care îl vom putea împărții cu un oraș din Grecia.”

Am simțit  nevoia să public părerile celor doi colegi deoarece în presă au apărut doar articole care intenționat sau nu au cam omis minusurile acestei conferințe și au expus totul ca un mare succes. Evident e bine că am avut o astfel de conferință la Arad și că administrația locală se arată cel puțin de ochii lumii interesată de participarea tuturor ONG-urilor și membrilor societății civile nu doar clientelei de partid. E interesant cum o asociație ca Cetatea Voluntarilor, care nici nu a fost lansată oficial este deja partener fondator în cadrul Asociației Arad Capitală Culturală Europeană iar Mișcarea Arădeană asociație cu un background de 5 ani este ignorată… cred că toată lumea știe motivul… mă mir totuși că nu vedem Asociația Educatio printre membrii fondatori. Important este ca banii utilizați la organizarea conferinței să nu fi fost cheltuiți degeaba și noi să ne mințim pe mai departe că totul este minunat, Aradul este minunat, conducătorii săi sunt minunați și să ne trezim cu un alt duș rece cum suntem obișnuiți deja. Concluziile le trage fiecare…

P.S. Probabil după acest articol nu voi mai primi invitații din partea Primăriei dar îmi asum acest risc…

Share

Comments

comments

Leave a Comment

Filed under Arad, Evenimente

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *